1. 5
    10
    May

    Pentru Costineşti şi Vama ce va urma. Pentru tine.

    Pentru că am un dor nebun în mine. Dor de mare, de nopţi nedormite alături de oamenii mei de suflet, de zâmbete, prietenie, nepăsare, libertate, infinit.

    Pentru că vara s-a aprins şi tot vara o să se stingă aşa zisa noastră poveste..

    Pentru că încă sunt naivă şi sper şi visez..până în ultimul moment. 

    (Source: clarinskaya)

  2. 2
    25
    Apr

    Mulţumiri, iubire, pupici şi îmbraţişări

    Pentru că am scris mai de mult de oamenii dragi din viaţa mea, oamenii care într-adevăr îmi pun zambetul pe buze în cele mai întunecate zile, oamenii fără de care am ajuns să cred ca existenţa mi-ar fi un chin. 

    “Oamenii” ăştia au un nume, o familie, o casă a lor. Însă au un nume care stă zilnic pe buzele mele, mi-au devenit ca o familie şi şi-au construit casă în sufletul meu. Sunt o parte din mine, cum am zis mereu.

    Niciodată nu am avut nevoie de prieteni mulţi, dar mereu am avut nevoie de prieteni buni, iar azi pot spune că sunt împlinită din acest punct de vedere! Pentru că le am pe ele. Cu bune, cu rele, cu certuri, reproşuri, luni nevorbite…la final, ştiu că vor fi aici, la fel cum oricând eu voi fi acolo! 

     

  3. 18
    Feb

    “…always and forever!”

                                                                18 februarie 2013 - ar fi fost 4.

  4. 3
    30
    Aug

    Oameni

    Vedem sute de oameni zilnic. Trecem pe lânga ei în drum spre şcoală, în supermarket, în trafic. Stăm lânga ei în autobuz sau la coadă la pâine. Sute de oameni zâmbitori, trişti sau nepăsători. Sute de oameni care nu ne transmit nimic, feţe in mulţime. 

    Ştim zeci de oameni. Oameni cu care ne petrecem zile, nopţi, clipe din viaţă. Oameni care sunt lângă noi să ne facă existenţa mai uşoară, să ne pună zâmbete pe buze, oameni dragi.

    Şi descoperim oameni noi. Oameni care ne impresionează, cu experienţă de viaţă, de la care putem învăţa. Oameni cu care avem în comun doar un gând, o idee, un vis, o cafea. Oameni care ne ating sufletul cu o vorbă si ne lasă un gust de “vreau-să-te-revăd” atunci când pleacă. Oameni de nu-mă-uita!

  5. 19
    Aug
    
“M-am aruncat în faţa oamenilor care, dacă nu ar fi avut mâini sau picioare, ai fi crezut că sunt trenuri. Am rămas când mi s-a cerut să plec şi am aşteptat atunci când toţi plămânii din lume mi-au strigat că oamenii nu se întorc. Am scris celor care nu au vrut să citească şi am şoptit celor care nu au vrut să audă. De tăcut, am tăcut prea târziu. Mi-am promis zeci de lucruri în fiecare seară, doar ca să-mi aud vocea când mint. Am îmbrăţişat ziduri reci şi am întors spatele oamenilor făcuţi din soare. M-am învinovăţit pentru că era mai uşor să fiu dezamăgită de mine decât de oamenii pe care i-am crezut mai mult decât sunt. Am ales când calea grea, când calea uşoară, dar niciodată pe cea care trebuia. M-am încapătânat să nu mă iert şi mi-am dat peste mână de fiecare dată când am încercat să mă mângâi.
Şi în fiecare seară, înainte de culcare, am strigat în gând până s-a oprit tot războiul din mine. Până toţi oamenii pe care nu i-am lăsat să moară atunci când a trebuit s-au prefăcut în cenuşă. Oameni cu suflet de pasăre Pheonix.”

    “M-am aruncat în faţa oamenilor care, dacă nu ar fi avut mâini sau picioare, ai fi crezut că sunt trenuri. Am rămas când mi s-a cerut să plec şi am aşteptat atunci când toţi plămânii din lume mi-au strigat că oamenii nu se întorc. Am scris celor care nu au vrut să citească şi am şoptit celor care nu au vrut să audă. De tăcut, am tăcut prea târziu. Mi-am promis zeci de lucruri în fiecare seară, doar ca să-mi aud vocea când mint. Am îmbrăţişat ziduri reci şi am întors spatele oamenilor făcuţi din soare. M-am învinovăţit pentru că era mai uşor să fiu dezamăgită de mine decât de oamenii pe care i-am crezut mai mult decât sunt. Am ales când calea grea, când calea uşoară, dar niciodată pe cea care trebuia. M-am încapătânat să nu mă iert şi mi-am dat peste mână de fiecare dată când am încercat să mă mângâi.

    Şi în fiecare seară, înainte de culcare, am strigat în gând până s-a oprit tot războiul din mine. Până toţi oamenii pe care nu i-am lăsat să moa atunci când a trebuit s-au prefăcut în cenuşă. Oameni cu suflet de pasăre Pheonix.”

  6. 16
    Aug
                                                            IUBIM
Iubim cu lumina aprinsă doar dacă ne ţinem ochii închişi. Iubim cu sufletul în mâini şi mâinile în buzunare. Iubim din buzunare. Ascuns. Iubim cu degetele întinse, buzele întredeschise şi urechile astupate. Iubim fără să ştim de ce. Iubim ca în filmele mute. Iubim fără plasturi, fără haine, fără cuvinte. Iubim trântind uşi şi spărgând balamale. Iubim cu flori într-o mână şi cu regrete în cealaltă. Iubim şoptit. Iubim în grabă. Iubim cu toate oasele. Iubim cu mâinile la vedere ca să demonstrăm că nu minţim. Iubim şi privim în ceilalţi, dar ne legam la ochi când privim în noi. Iubim şi oferim. Nu oferim, dar suntem iubiţi. Iubim azi, dar până mâine uităm. Iubim cu sentimentele pe faţă şi cu ele pe dos când vrem să schimbam vremea. Iubim câteva zile pe oră, iar alteori câteva secunde pe zi. Iubim şi rămânem. Iubim, dar plecăm. Iubim fără să ne întoarcem. Iubim ca să ne doară. Iubim, dar nu ne prea pricepem la asta. Iubim pentru noi. Iubind, ne iubim pe noi. Iubim pe hârtie, pe piele, pe bănci. Iubim prin poezie, prin muzică, prin ceea ce facem. Iubim, dar fugim. Frică. Iubim prea mult, dar nu e îndeajuns. Iubim clădind, iar apoi dărâmând. Iubim ruine. Iubim oameni pe care i-am întâlnit numai în vis, dar care sperăm să existe. Iubim pentru că au plecat, au rămas ori s-au întors. Iubim şi suntem mai buni. Iubim pentru ceea ce a fost. Iubim pentru ceea ce am fost. Iubim când avem timp sau când ne aducem aminte. Iubim de la prima oră a dimineţii. Iubim cu negru sub unghii pentru că oamenii nu se ingroapă cu lopeţi. Iubim oamenii care nu-şi pot resuscita sentimentele pentru noi. Iubim strângând in braţe. Iubim strângând din dinţi. Iubim ca în basme. Şi ca în coşmaruri. Iubim rece. Iubim, dar respingem. Iubim chiar şi atunci când suntem siguri că nu o vom mai face vreodată. Iubim deşi ni s-a spus să nu o facem. Iubim când, de fapt, ar trebui să uităm. Iubim cu prea multă apă sărată. Iubim, dar stricăm. Iubim şi vindecăm. Iubim fără să vedem încotro mergem. Iubim fără jumătaţi de măsură. Iubim deşi suntem loviţi cu pietre, iar apoi lovim la rândul nostru. Iubim ca nişte copii. Iubim iresponsabil. Iubim amintiri, momente, locuri, oameni. Iubim proiecţii.
                  Şi la sfârşitul zilei spargem farfurii ca să ne simţim întregi.

                                                            IUBIM

    Iubim cu lumina aprinsă doar dacă ne ţinem ochii închişi. Iubim cu sufletul în mâini şi mâinile în buzunare. Iubim din buzunare. Ascuns. Iubim cu degetele întinse, buzele întredeschise şi urechile astupate. Iubim fără să ştim de ce. Iubim ca în filmele mute. Iubim fără plasturi, fără haine, fără cuvinte. Iubim trântind uşi şi spărgând balamale. Iubim cu flori într-o mână şi cu regrete în cealaltă. Iubim şoptit. Iubim în grabă. Iubim cu toate oasele. Iubim cu mâinile la vedere ca să demonstrăm că nu minţim. Iubim şi privim în ceilalţi, dar ne legam la ochi când privim în noi. Iubim şi oferim. Nu oferim, dar suntem iubiţi. Iubim azi, dar până mâine uităm. Iubim cu sentimentele pe faţă şi cu ele pe dos când vrem să schimbam vremea. Iubim câteva zile pe oră, iar alteori câteva secunde pe zi. Iubim şi rămânem. Iubim, dar plecăm. Iubim fără să ne întoarcem. Iubim ca să ne doară. Iubim, dar nu ne prea pricepem la asta. Iubim pentru noi. Iubind, ne iubim pe noi. Iubim pe hârtie, pe piele, pe bănci. Iubim prin poezie, prin muzică, prin ceea ce facem. Iubim, dar fugim. Frică. Iubim prea mult, dar nu e îndeajuns. Iubim clădind, iar apoi dărâmând. Iubim ruine. Iubim oameni pe care i-am întâlnit numai în vis, dar care sperăm să existe. Iubim pentru că au plecat, au rămas ori s-au întors. Iubim şi suntem mai buni. Iubim pentru ceea ce a fost. Iubim pentru ceea ce am fost. Iubim când avem timp sau când ne aducem aminte. Iubim de la prima oră a dimineţii. Iubim cu negru sub unghii pentru că oamenii nu se ingroapă cu lopeţi. Iubim oamenii care nu-şi pot resuscita sentimentele pentru noi. Iubim strângând in braţe. Iubim strângând din dinţi. Iubim ca în basme. Şi ca în coşmaruri. Iubim rece. Iubim, dar respingem. Iubim chiar şi atunci când suntem siguri că nu o vom mai face vreodată. Iubim deşi ni s-a spus să nu o facem. Iubim când, de fapt, ar trebui să uităm. Iubim cu prea multă apă sărată. Iubim, dar stricăm. Iubim şi vindecăm. Iubim fără să vedem încotro mergem. Iubim fără jumătaţi de măsură. Iubim deşi suntem loviţi cu pietre, iar apoi lovim la rândul nostru. Iubim ca nişte copii. Iubim iresponsabil. Iubim amintiri, momente, locuri, oameni. Iubim proiecţii.

                      Şi la sfârşitul zilei spargem farfurii ca să ne simţim întregi.

  7. 4
    26
    Jul
  8. 1
    24
    Jul
    Încă nu îmi revin, încă e o luptă care trebuie dusă cu mine, încă e trist, dar nu mai doare. Nu mai doare nimic, nu mai doare deloc, nu te mai simt şi, pentru prima oară, nici nu vreau să o mai fac. Atât de mult timp, nu am vazut niciun răsărit pentru că apuneai mereu în faţa mea. Mi-ai luat un timp atat de lung din cei mai frumoşi ani ai mei, pentru că era bine să fiu acolo, suspinând din când in când, aşa-i? Mi-ai luat fericirea, chiar de nu ai vrut, pentru că nu ai fost capabil nici sa stai, nici sa pleci, şi nu există ceva in lumea asta care să doară mai tare. M-ai rănit cu orice ai făcut, m-ai rănit in feluri de care nu ai să fii conştient vreodată, m-ai schimbat in persoana care am urât ca devenisem! Nu te mai vreau niciodată, cum nici tu nu m-ai vrut vreodată - nu îndeajuns. Nu mai vreau nimic de la tine pentru că nu am niciun motiv să o fac…de ce te-aş mai vrea, cât de puţin, când eu nu am însemnat nici măcar destul cât să lupţi vreodată pentru mine?

    Încă nu îmi revin, încă e o luptă care trebuie dusă cu mine, încă e trist, dar nu mai doare. Nu mai doare nimic, nu mai doare deloc, nu te mai simt şi, pentru prima oară, nici nu vreau să o mai fac. Atât de mult timp, nu am vazut niciun răsărit pentru că apuneai mereu în faţa mea. Mi-ai luat un timp atat de lung din cei mai frumoşi ani ai mei, pentru că era bine să fiu acolo, suspinând din când in când, aşa-i? Mi-ai luat fericirea, chiar de nu ai vrut, pentru că nu ai fost capabil nici sa stai, nici sa pleci, şi nu există ceva in lumea asta care să doară mai tare. M-ai rănit cu orice ai făcut, m-ai rănit in feluri de care nu ai să fii conştient vreodată, m-ai schimbat in persoana care am urât ca devenisem! Nu te mai vreau niciodată, cum nici tu nu m-ai vrut vreodată - nu îndeajuns. Nu mai vreau nimic de la tine pentru că nu am niciun motiv să o fac…de ce te-aş mai vrea, cât de puţin, când eu nu am însemnat nici măcar destul cât să lupţi vreodată pentru mine?

  9. 23
    Jul
    Mi-e dor de senzația pe care o simt de fiecare dată când regăsesc marea. Mi-e dor să simt nisipul fin sub picioare, să ascult vântul, să simt briza, mi-e dor să simt mirosul de plajă. Mi-e dor să simt valurile trecând peste mine, peste suflet. Marea e prima mea dragoste și mi-e un dor sfâșietor de ea. O visez, o simt uneori și știu că e pentru totdeauna în inima mea.

    Mi-e dor de senzația pe care o simt de fiecare dată când regăsesc marea. Mi-e dor să simt nisipul fin sub picioare, să ascult vântul, să simt briza, mi-e dor să simt mirosul de plajă. Mi-e dor să simt valurile trecând peste mine, peste suflet. Marea e prima mea dragoste și mi-e un dor sfâșietor de ea. O visez, o simt uneori și știu că e pentru totdeauna în inima mea.

  10. 1
    19
    Jul

    "

    Stii, noi paream c-am (re)inventat iubiea pura, adevarata. La noi parea perfect totul, in cel mai imperfect context. Ochii mei atat de indragostiti de tine vedeau cea mai frumoasa relatie dintre un barbat si o femeie, cea mai interesanta si mai seducatoare potrivire. Am ajuns la fel ca toti ceilalti. Raniti, chinuiti, macinati de intrebari, enervati de reactii…Eram femeia cea mai iubita, asa-mi spunea sufletul din tine. Erai barbatul cel mai minunat pe care l-am intalnit vreodata, cu tot ce insemni tu, cu tot ce contii, cu toate contururile tale perfecte si cu tot interiorul pe care credeam ca-l stapanesc, ca e al meu, numai al meu. Am ajuns inca o femeie ranita, dezamagita, speriata de ce urmeaza sa simta…Ai ajuns inca un barbat banal, care nu poate iubi si care mereu isi dezamageste femeia.

    Ne moare dragostea asta minunata si nu stiu ce sa fac.Nu stiu sa iubesc ca-ntr-o iubire defecta si schioapa, unde inertia te duce oricat de departe si obisnuinta te inchide intr-o fiinta mult mai putin performanta si mai buna decat esti de fapt. Si mult mai putin frumoasa…Nu mai stiu cum ar fi sa traiesc fara tine si fara ce simt pentru tine.

    Am pornit de la nimic, aparent, in starea asta mocirloasa. Dar de fapt, s-au tot asezat straturi de mizerii, de indoieli, neincredere si dezamagire. Si probabil ca abia acum ma sufoc de-adevaratelea. Functionam ciudat, cateodata, iar daca asta e o ciudatenie a femeilor, atunci o am si eu. Am trait exclusiv pentru tine, de cand te stiu. Am venit dupa tine mereu,am fost acolo, langa tine, de cate ori am simtit ca ai reala nevoie. Am fost femeia ta cum nu stiu cate femei au fost ale altui barbat, refuzand si simplul gand de a fi cu altcineva. Am facut lucruri pentru noi, am infruntat oameni pentru noi, am plecat de-atatea ori din lumea mea si… m-am trezit singura, nu numai dupa visul de azi noapte, ci asa, dintr-odata. E atat de aiurea sa nu-l mai poti crede pe iubitul tau, sa nu mai stii cand iti spune adevarul si cand te insala, sa nu poti avea masura iubirii lui decat cand ii esti in brate…

    Cred ca trebuie sa ne alegem finalul. Am tot carpit bucati si la mine se tot rupe firul asta. Asa-mi doresc sa tina, de-as pune bucati din mine, la propriu, dar cred ca n-ar fi de ajuns. E ceva in tine care nu ne lasa sa fim impreuna. E ceva in iubirea ta, care nu seamana cu a mea. Tu inca n-ai intalnit iubirea vietii tale. Eu, da. De-aici, poate, desincronizarea.

    Esti minunat cand esti al meu. Esti iubirea vietii mele, cand ma uit in urma. Doar ca nu stiu cine esti cand ma uit inainte…Credeam ca tu esti tot restul vietii mele.

    Atat…

    "

    - Mihaela Radulescu - Uimitor cum poti sa simti ca cineva, de fapt, vorbeste despre tine, nu despre el insusi.
avatar_96
Page 1 of 10 Older

Following